Trecuse doar câteva momente de la bravura necugetată a lui Gabriel iar Alex și Eva stăteau în fața televizorului uitându-se temători la știrile sumbre.
Gabriel își folosise puterile în public iar acum toată lumea știa că ceva supranatural există iar că acel ceva este de temut.
– Trebuie să facem ceva! Repeta Alex în continuu…
– Nu știu ce, completa Eva, dar cred că știu la cine trebuie să apelăm. Alex! Mai poți oare să ne teleportezi undeva?
– Păi…nu știu, de abia am descoperit treaba asta. Spuse Alex afișând o figură comică de om banal.
– Trebuie s-o vedem pe Agatha!
– Pe…bunica?
– Da. Of, am plecat de la ea într-o grabă atât de mare…sper să nu se fi supărat! Spuse Eva, pe un ton trist.
– Voi femeile… Replica obraznic Alex.
– Poftim?
– Um…adică…sunteți așa sensibile și atente! Adăuga Alex, temându-se de privirea aprigă aruncată de Eva.
– Mda, bine. Hai, mișcă-te! Du-ne la bunica ta!
– Stai, nu mă grăbi că nu știu dacă o să mai rezolv ceva!
– Ah, dar stai! Spuse Eva brusc. Ce facem cu Gabriel? Oare o să rămână în starea asta pentru mult timp?
Gabriel încă zăcea într-o stare de suspendare cerebrală, de când Alex îl potolise forțat cu puterile sale.
– Păi…ceva îmi spune că va rămâne leșinat o lungă perioadă de timp. Spuse Alex cu încredere și mândrie, zâmbind mulțumit. Se pare că nu este atât de puternic pe cât se credea… Continua el, rânjind.
Eva rămânea neimpresionată însă și îl grăbea pe Alex să-și folosească puterile. S-au teleportat în fața ușii Agathei și au ciocănit timid. Agatha deschise ușa și se uita la ei într-un mod neutru.
– Ați făcut-o lată rău de tot de data asta. Spuse ea.
Alex își plecase capul de rușine, deși nu prea avea de ce iar Eva trecuse direct la subiect, cerându-i o mână de ajutor Agathei.
– N-am cu ce să vă ajut, spuse ea, dar pot să vă recomand o persoană: Lora.
– Lora? Întreba Eva.
– Da, Lora.
– Lora? Întreba stupid și Alex, în timp ce Eva se uita suspect la el.
– Da…Lora. Spuse Agatha, iritată puțin.
Le-a notat o adresă pe o bucată de hârtie și le-a spus că acolo o va găsi. Alex și Eva i-au mulțumit și au dat să plece. Eva s-a întors din pragul ușii spre Agatha și a sărutat-o pe obraz. Agatha a zâmbit și le-a urat succes.
Cu cât se apropia de misterioasa Lora, Eva realiza că începe s-o cunoască fără a fi știut dinainte ceva despre ea. Și-a amintit brusc că așa pățise și cu Gabriel, simțind o abilitate supranaturală în acest sens. Pe Alex îl cunoscuse însă datorită apropierii din trecut sau…așa bănuia ea.
Lora era o fată simplă și frumușică. Lucra ca ospătară într-un local din centrul orașului și nu avea idee despre paranormal și puteri speciale. Era visătoare însă și de fapt…era mai dură decât arăta. Riscul meseriei probabil, sau doar felul ei înnăscut de-a fi.
Alex și Eva erau niște detectivi în adevăratul sens al cuvântului și după ce au „filat” restaurantul în care lucra Lora s-au poziționat în spatele localului, așteptând ca aceasta să își termine tura și să iasă pe ușa din spatele restaurantului ce ducea spre o alee îngustă.
– Ești sigură că e prudent ce facem? Spuse Alex incomod. O așteptăm într-o alee întunecată, șocând-o cu fel și fel de povești…
– Poate ar trebui să-ți mai aprinzi ochii încă o dată dacă îți e atâta teamă de întuneric, spuse Eva în mod ironic.
Alex strâmba din nas dar fix în acel moment ieșea Lora din restaurant.
A urmat din nou o întâlnire incomodă și plină de dubii, în care Eva explica toată treaba cu puterile și noile începuturi. Lora se îndoise inițial de aceste lucruri dar ceva se lega… Începea să îi creadă, oarecum.
– Dar…eu sunt doar o fată simplă…o fată sensibilă. Spuse Lora.
– Ha! Chiar discutam despre asta, completa inutil Alex și se făcea apoi mic sub privirile tăioase ale celor două fete.
– Serios acum, continua Lora, nu cred că sunt atât de puternică. Dacă văd un cățel șchiopătând mă simt prost, dacă văd că plouă afară sunt tristă…
– Nu, iubita mea, spuse Eva, plouă afară fix din cauză că ești tristă. Vezi tu, ai puterea de a controla anumite elemente, însă ai abilitatea de a face și ceva în plus… Poți schimba percepția oamenilor de rând, le poți modifica conștiința…într-o măsură îndeajuns de utilă. Fix din acest motiv avem nevoie de tine. Sunt câteva lucruri petrecute în ultimul timp pe care oamenii trebuie să le uite.
– Dacă pot, vă ajut! Spuse Lora cu căldură și hotărâre.
Cu toții s-au întors ușor spre casă, spre Gabriel. Eva nu-l mai ruga pe Alex să-și folosească puterile căci știa că ultimele evenimente l-au secat serios de energie. Alex însă făcea pe bravul.
– Dacă vreau eu, teleportez tot restaurantul Lorei pe cel mai înalt vârf de munte!
– Hai, mai taci! Spuse Eva în timp ce-l săruta scurt pe buze.
– Sunteți simpatici. Adăuga Lora, zâmbind și continuându-și drumul alături de perechea ciudată dar carismatică.
Va urma…
.:: Nu știi povestea? Citește-o de la început !