Blogging, Știri & Trends
Uneori îmi vine să mor
Uneori îmi vine să mor

Uneori îmi vine să mor

Aș spune că nu o zic într-un sens negativ sau trist, dar moartea nu sună în general a ceva pozitiv, nu?
În fine, e o expresie. Îmi vine să mor în anumite momente, să mor pe gânduri. Sunt anumite momente în viața noastră care ne fac să ne întrebăm: „Hmm…oare dacă aș muri acum, așa, cum ar fi?”. Cumva dorința asta este de autoconservare a gândurilor pure sau logice dintr-un moment. Poate că știm că Timpul e malefic și ar putea să ne schimbe părerea, așa că am prefera să murim cu ideea intactă. Și nu e vorba de moarte cât e de principiu.
În afară de aceste lucruri, îmi vine să mor când ascult o melodie, când aud o idee de-a dreptul ideală sau când văd o faptă unică. Parcă vreau să prind în chihlimbar un moment anume și să mor cu el în brațe…și nu ca să mor de tot dar ca să-l am de tot în brațe. Poate asta și este ideea iubirii nemărginite pentru o persoană sau pentru un lucru: dorința nu de a continua fără, dar cea de a continua cu memoria blocată în timp. Și îți vine să mori, simțindu-te cumva cel mai pur în momentul ăla de apreciere sau dor. Dar…pentru ce ai muri? Nici asta nu știi. Așa că doar îți vine…și e cumva un sentiment nobil, acel sentiment aflat între tendința sinucigașă a sufletului și memoria nepătată a primelor momente din ceva.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *