Eu am vizavi de Vama Veche niște emoții mixte. Pe de o parte îmi place, pe de alta nu prea mă fascinează așa tare. Cu toate astea, am prins o ocazie bună în weekendul 2-3 August să mai fac o vizită.
N-am mai fost de ceva timp pe acolo iar ultima oară n-am avut o ședere prea plăcută, dar această ocazie mi-a dovedit încă o dată că în Vamă te poți distra frumos și liniștit. Pentru mine, a fost o ieșire reușită. A fost plăcut și din motivul că ne-am adunat mai mulți. Eu am stat mai mult lângă iubita mea dar Sâmbătă seară, până la 7 dimineața, am stat mai mult împreună cu grupul de prieteni. Am început totul cu un grătar în curte la Nea’ Panait, o persoană de treabă ce are un camping undeva fix aproape de ieșire din localitate. Ieșirea este însă foarte aproape de clubul Expirat, deci de extrema cealaltă a plăjii…deci eram în zona bună. Prietenii ăștia erau deja cazați în corturi sau mașini în curte dar eu și iubita eram pe cont propriu. Totuși, am vorbit cu Nea Panait iar cu 20 de lei mi-a dat doi saci de dormit pe care i-am folosit de dimineață. Grătarul a durat mult timp și ne-am simțit bine. Ca să nu fiu nesimporc, am cumpărat și eu o bere, un suc și o apă minerală.
Am mers apoi în zona La Stuf, căci acolo bagă mereu cea mai interesantă muzică. Se desfășura și Folk You pe undeva prin Vamă dar n-am observat și nici nu m-a interesat. Plaja era plină ochi în orice direcție oricum. Nu eram prea amețit, ba chiar nici n-am băut așa de mult, cu toate astea am reușit să-mi pierd portofelul.
Mi-am dat seama de asta destul de rapid, căci aveam niște pantaloni noi și n-aveam încredere în buzunarele lor. Am căutat câțiva portofelul printr-o zonă anume dar în 5 minute am primit un sms de la un număr de Cosmote: Sună-mă să îți recuperezi portofelul. Faza isteață pe care am făcut-o era să-mi las în interior câteva cărți de vizită de blogger. Având acolo numărul, am fost mai ușor de contactat. Cred că-i prima oară în viața mea când îmi pierd un portofel. În toată agitația de acolo, culmea…ne-am găsit repede. Erau doi tipi cu buletinul meu în mână. Aveam niște bani la mine…nu știu câți, poate 30, 40 de lei și le-am dat ca recompensă. M-au refuzat dar am insistat și am plecat. Am văzut că în portofel aveam toți banii și mă mulțumea asta. M-am trezit apoi cu unul din tipi că a venit după mine și mi-a dat și recompensa înapoi. Oameni tare buni. Le mulțumesc mult încă o dată!
Mi-am pus portofelul într-un buzunar mai bun și mi-am continuat seara cu o atitudine foarte pozitivă. Am dansat mult la Stuf, de băut am băut doar 3-4 beri poate și am ținut-o tot așa până dimineață. Mai toți prietenii noștri s-au retras la somn destul de repede să zicem, dar alții au rămas. Ah, acum mi-am amintit, cum dansam eu pentru fata asta, ca un cocoș ce impresionează. Cocoș zvăpăiat. A fost fun oricum.
La răsărit s-a întâmplat ceva interesant. Toată lumea s-a retras pe marginea plăjii, așteptând Soarele (ce se ascundea jucăuș după nori). Câțiva oameni au decis să intre în apă iar eu cum mi-am luat slipii pe mine de acasă, m-am aruncat de asemenea în valurile foarte mari și frumoase! Era așa caldă apa.. Erați o sută de oameni acolo, poate îmi dați și mie o poză cu mine! Eu eram ăla cu slipi albaștri.
Ne-am dus apoi spre camping să dormim și noi puțin dar nu înainte să bem niște cozonaci. Da da…să bem! Sunt niște shot-uri dulci ce se numesc Cozonac. Am băut două rânduri și ne-am retras apoi la somn.
Doi în mașină, restul prin corturi, eu și iubita pe jos prin iarbă, în sacii de dormit. Imediat ne-a luat somnul însă eu am dormit doar vreo două ore. M-am trezit deranjat de furnici și alte mici gângănii. Nu erau prea multe, lucru bun. Compania mea dormea neîntoarsă și o mai protejam din când în când de gângănii sau de razele soarelui. Cuplul străin din cortul de lângă zona unde dormeam noi aveau probleme. Auzeam băiatul zicând: Dar de ce nu vorbești cu mine? Cine știe cum a fost pentru ei mica escapadă în Vamă…
Gașca s-a trezit eventual, pe la un 10 și ceva să zicem. S-au înghesuit puțin prin dușurile și wc-urile de care se tot plângeau oamenii că se strică. Nu se plângea nimeni când nu avea Vama canalizare… S-au dus la o cafea ei dar eu am stat cu frumoasa adormită iar apoi ne-am dus noi singuri la o baie rapidă în mare iar apoi la un breakfast. Era 12 lei un mic dejun undeva dar ea a vrut să căutăm alt loc mai jos, unul cu vedere la mare, de ce nu? Am dat de o locație pe care n-o recomand.
Lyana se numește restaurantul la al cărui prim etaj am hotărât neinspirat să luam masa. Tot în zona de Stuf se află și are ce-i drept o priveliște ok iar ospătarul nu pot spune că m-a supărat personal cu ceva.
Prima problemă a fost de mic dejun. Fiind fix ora 12:00, nu se mai servea omletă. Văd problema asta la multe terase și n-o înțeleg. Aveam așa poftă de o omletă cu șuncă și niște cartofi prăjiți! Apoi a fost problema timpului de așteptare. Mi-am ales la început cartofii prăjiți, văzând că am rămas fără opțiunea de omletă și mi s-a spus imediat că trebuie la cartofi să-mi iau neapărat și un produs de pui sau porc. Oare dacă voiam doar cartofi mă dădeau afară? Uitându-ne pe meniul lor, ce este și el ok ca aspect, a trebuit să aleg din numele ciudate ale preparatelor. E o modă în Vamă să pui denumiri absurde la preparate. Eu mi-am comandat cartofi prăjiți și o porție de Aripi frânte de oboseală. Bere am vrut să-mi iau Peroni la draft (Peroni…sigur) dar am comandat din greșeală Grolsch. Cred că în subconștient îmi era dor de el. Iubitei i-a adus o ciorbă de văcuță și i-a adus-o totuși infinit mai mult de repede decât mi-a adus mie comanda, în respectiv 40 de minute! Dacă mai întârzia, plăteam ce aveam luat până atunci și plecam. Și bine aș fi făcut căci aripioarele nu erau multe la număr și costau totuși…aproape 17 lei. Nici în Mamaia n-aș da atâția bani pe ceva! Cartofii prăjiți nu prea mai erau calzi și erau din aceia congelați, ce îmi plac de obicei și ce au fost ok. Mă mai nemulțumea și peisajul secundar, cel din interiorul terasei:
Păi la banii ceruți, mă lăsați cu mizeria altora la picioare? Urât! Și cât m-a costat până la urmă banala masă la banala terasa?
Deci vreo 50 de lei pentru o nimica toată…și mai eram și în Vamă. Nu-mi mai trebuie!
Gașca s-a spart dar am rămas doar eu și partenera mea pe plajă. Am mers până în capăt undeva și ne-am pus la umbră sub o umbrelă de paie. Am fost goniți eventual cu frumosul de un angajat la șezloange dar ne-a lăsat acolo o oră și ceva până atunci. Acolo am pozat și rața aia sau ce e în prima poză de articol, ce făcea baie cu turiștii. Ne simțeam așa liniștiți și bine pe prosoape… Spre ora 16 sau 17 am zis să plecăm, nu înainte să bem două beri la terasa El Comandante. Foarte frumos locul, îmi amintea de La Cetate din Constanța.
Ne-a servit un puști cu ochii albaștri din Tulcea. I-am lăsat un bacșiș de 5 lei. Am dat 8 lei pe un Stela…foarte scump. Acolo am făcut poze, ni s-au făcut poze la cerere și ne-am relaxat în cel mai perfect mod!
La plecare, taximetriștii ne asaltau cu 5 lei de persoană pentru a merge în Mangalia. Am avut o discuție cu unul din ei și s-a enervat că n-am încredere în practica lui. „Dar ce? Sunt țigan eu sau ce?” parcă ceva de genul îmi spusese nenea taximetrist, supărat că nu vrem să mergem cu el. Culmea, am avut încredere într-un tip de vreo 30 și ceva de ani la bustul gol și ochelari de soare, ce oprise mașina lângă noi să ne întrebe dacă avem drum spre gara Mangalia. Am mers cu el și i-am dat lui 10 lei. Din nou, taximetriștii și-au făcut-o cu mâna lor…nu mai sunt de încredere! De acolo am luat autobuzul spre Constanța și mi-am cheltuit acolo chiar și ultimii mei 2 lei pe Maxi Taxi.
Hai să vorbim de detalii tehnice acum! Eu am plecat cu 331 de lei și pe toți i-am cheltuit. Din Constanța până în Mangalia dai 9,5 lei pe bilet iar din Mangalia până în Vamă dai 4,5 lei. Vreo 40 de lei am dat pe bere, suc și altele pentru grătar, vreo 5 lei era un shot iar berea de la bar…nici nu mai știu cât era. Câte 10 lei pe zi de persoană dai pentru un loc în camping, de obicei în cortul pe care îl aduci tu. Dar uite că n-am avut cort și nici altă cazare și sunt viu și mulțumit.
Ca bagaj mi-am luat prosop, schimburi (un tricou și un pantalon scurt) și am făcut o chestie isteață că mi-am luat papuci. Trebuie și teneși dacă vrei să dansezi mai bezmetic dar după drumeția asta, le voi cânta „Veșnica pomenire” vechilor mei teneși. Am luat ceva alcool pentru drum, am luat și aspirină și chiar am avut ocazia s-o folosesc pe cineva, mi-am luat chiar și niște boxeri la schimb ce mi-au folosit de asemenea. Am mai avut la mine gel de păr, pieptăn, ochelari și șapca pe care n-am folosit-o însă. Cu banii am făcut trei lucruri diferite. O sumă aveam în portofel, câțiva la mine iar alții în geantă. Dacă era să pierd orice, tot rămâneam cu o sumă de bani la mine. De asemenea, în portofel mi-am ținut doar banii și cărțiile de vizită. Am luat cu mine alt portofel adică, restul de lucruri gen cărți de credit, card Cora și altele…le-am lăsat acasă. A fost un plan bun și mi-a reușit anticiparea. Cam așa am petrecut eu în Vama Veche! Data viitoare poate învăț să umblu și eu cu un cort, e 100 lei cel mai ieftin de două persoane… Nu prefer stațiunea asta și parcă nici nu mai am același chef de distracție specifică deci pe viitor poate îmi cumpăr aripioare obosite din Grecia sau poate chiar Bulgaria.
rata aia se cheama cormoran :)
despre vama n-am ce zice, n-am vizitat-o nici in tineretile nebune in care poate m-as fi integrat; dar recunosc ca mi-e dor de niste clatite de acolo :)
cortul gasesti si mai ieftin, te ajuta daca vrei , cat despre vama daca sti sa te adaptezi e ok si acuma, desi parca tot mai degraba as prefera o vizata la plajele noastre :)
Deci n-ai vizitat-o dar ti-e dor de ceva de acolo. Ciudat. Un prieten vamaiot mi-a recomandat de asemenea clatite acolo. „Ciori perverse” mai exact, clatite cu ciocolata si frisca.
Eu spuneam un exemplu din Decathlon dar mai ieftin de atat…mi-e teama. Cine stie ce panza aiurea e. Nu ca ala la 100 lei e prea bun. Asta cu adaptatul e valabila general, in viata, in orice domeniu si loc.
Deci nu a fost foarte ok campingul de la Nea Panait? Planuiesc sa merg acolo sapt viitoare…
Mie mi s-a parut destul de ok. A fost amabil. Du-te cu incredere!
Pingback:Povești din Vamă înainte de Facebook | Joie Negru blog