Am fost la el acasa sa mancam cu totii. El s-a pus la culcare putin caci italienii de aici isi dau bonna sera tocmai de la ora 15:00.
Cam nesimtit sa fii sa ne lasi asa amanet de unii singuri dar…asa fac unii banuiesc. Se zice ca italienii sunt mai civilizati, mai degraba ai zice ca sunt pasnici nu neaparat civilizati. Dar, nu generalizez momentan.
Eu, vara si matusha ne-am plimbat prin centrul vechi al localitatii sale, Foiano della Chiana. E dragut locul si are si el arhitectura sa aparte. Locul unde stau eu este inconjurat de astfel de zone, exista multa istorie pe aici, multa arhitectura, pensiuni agroturistice si tot.
Ajunsi acasa ne-am salutat si vecinii, ne-am inteles in italiana suficient de bine.
In casa n-aveam cu ce sa incalzim mancarea insa am gasit un cuptor cu microunde vechi, undeva prin garaj. Da-i si curata-l, baga-l in priza si hai sa incalzim mancarea. Cuptorul asta era cam praf pe dinauntru, avea 4 platouri de carton inauntru, avand staniol pe o fatza. Am lasat noi niste cartofi si carne inauntru. Ne plimbam prin casa si ce sa vezi, cuptorul era in flacari, luase foc un carton. Verisoara incremenise, eu l-am scos frumos si am turnat apa peste el. Am injurat putin vechitura si apoi l-am dus inapoi in garaj.
Imi scriu peripetiile intr-o agenda, ca intr-un jurnal. Chiar asa am scris:
„Avem un cuptor cu microunde, cam vechi, dar functional” Apoi am venit cu update-ul:
„Cuptorul a luat foc”.
Seara a venit si varmiu de la munca. Am stat toti 3 la povesti pana la 1-2 noaptea.
20 septembrie. A treia zi.
Ne-a scos varmiu la plimbare prin Castiglion Fiorentino. E frumoasa zona si foarte vizitata si apreciata de turisti.
Am trecut si pe la Primarie, am vazut si foi cu anunturi de angajare, cursuri gratuite, mi-am luat si cateva carticele care de asemenea se dadeau gratuit. Multi straini nu stiu de Primarii iar asta este gresit, caci de acolo aflii de toate.
Ne-am vizitat rapid un unchi si un alt var, care acum si-a facut si societate comerciala de prestari servicii. Varul asta cu societatea e prin Italia de vreo 4 ani. Si el e mai mic decat mine.
Am fost apoi sa-mi cumpar netul de pe care pot sa va scriu voua lucrurile astea. Am cumparat un stick usb Huawei cu vreo 50 de euro. Din pacate, merge cam greu, probabil si din cauza zonei in care ma aflu. La parter n-am semnal, doar la etaj. M-as sui pe casa. Cand o sa dau de net mai bun, o sa postez zeci de poze si chiar si video, momentan, nici acasa nu pot sa trimit poze caci merge greu upload-ul.
Alt obiect cumparat a fost o plita electrica. In sfarsit, avem si noi mancare calda!
21 septembrie. A 4-a zi. Verisorii s-au dus sa ia de-ale gurii, adica bere. Desigur, au luat si alte chestii. Eu am ramas acasa si am facut putina curatenie caci asa sunt eu mai gospodar.
Dupa toate astea, am mai invatat putina Italiana cu varamea. Ii intra printr-o ureche, ii iesea pe cealalta. Eu mai inteleg si fac progrese. Oricum, din 2 octombrie cred ca o sa ne apucam de cursul gratuit de limba italiana vazut la Primarie. Dureaza 30 de ore si are loc de 2 ori in fiecare saptamana, fiecare curs desfasurandu-se pe parcursul a doua ore.
Seara am mers la unchi acasa, am mancat mamaliguta si alte cele si depanam amintiri. Tot seara, am mers cu varmiu la gagica lui. Stateam acolo ca ametitul si nu prea puteam sa comunic. Tipa credea ca sunt timid, insa cam greu sa comunic cand nu stiu limba. Ea nu stia Engleza.
Am observat ca se uita cam ciudat italienii la tine cand zici „non capito”. E ca si cum nu inteleg nici ei, nu stiu de ce s-a mai inventat vorba asta. Se uita asa ciudat la tine si schimba subiectul, nu incearca sa te ajute. Altii probabil ca te ajuta, n-am cunoscut prea multe persoane pana in prezent.
Poza cu soparla arata momentul cand am ajuns acasa. Am gasit o soparla alba in casa. Varmiu a zis ca este considerat a fi un aducator de noroc. Foarte bine, am nevoie!