Iar o iau razna lucrurile, însă mulți sunt prea ocupați ca să le discute. ÎNSĂ, noi le vedem zi de zi la Tv sau le auzim prin cercurile restrânse de familie, prieteni sau muncă. Blah blah blah, afară e soare, afară e ploaie, Rusia atacă sau nu.
Dacă ne uităm strict la România, vedem că Pandemia asta ne-a lovit bine de tot. Cine a muncit, a avut noroc și a mai câștigat câteceva în perioada asta (dacă munca a putut să continuie pentru ei…). Cine a furat, a avut și mai mult noroc. Despre muncă aș putea scrie un capitol întreg. De exemplu, despre cum mulți se plâng de pandemie și de lipsa banilor, dar de fapt pun prețuri mari la ce vând și au făcut profituri record. Să fim serioși… Nu toți sunt loviți la fel în pandemia asta.
Mă irită că se protestează în Franța (de exemplu) pentru orice nimic, dar că la noi nu s-a protestat de mult pentru planul de a ne ține în casă pentru a sărăcii și pentru a rămâne fără case, fără bani, cum se întâmplă într-o societate din când în când. Epurarea aia ocazională învelită în Criză Economică.
Ați văzut cât costă uleiul acum? Sau berea! Sau fructele! Mai dă-o-ncolo de treabă! Poate că unii n-ați văzut și comandați de pe Glovo orice burger pe o comandă de minim 50 de lei… Se înfundă și bugetul ăla la un moment dat.
Nu avem un glas comun. Nu unul public, cel puțin. Eu unul mă regăsesc cam obosit să explic ceea ce simt, deși știu ceea ce simt. Plus că mulți oameni sunt răi, egoiști… Mai răi de când cu pandemia, mai închiși în ei sau în cercul lor familial de doar 3-4 persoane chiar sau poate de doar 2. Și când te gândești că tot cu oamenii faci treaba, e cam riscant să se ducă societatea în direcția asta a retragerii în grupulețe. Aristotel spunea că omul e ca o furnică, e un animal social. Păi de aia ne năruim noi ca societate, că stăm fiecare în banca noastră, în loc să fim cu toții la aceeași masă rotundă.